Noi suntem bucati dintr-un tablou. Suntem mii de mici bucati, colorate sau pur si simplu fara culoare, incurcate, aruncate, dezbracate. Suntem mii de bucati, fiecare cautandu-si locul. Suntem bucati de carton de calitate superioara, cautandu-si locul. Pacat insa ca unii dintre noi, mult prea nauciti de sindromul invidiei-de-neinteles, reusim sa spargem recordurile de vanzari ale sufletelor noastre, asa incat ajungem bucati de carton. Din suflete – bucati de carton. Mult prea impresionant pentru a trece cu vederea peste aceasta mereu renastere a emotiei. Invidie, idiotism, analfabetism cronic – societatea in care traim, indiferent de cultura, rasa, religie, sex, culoare, limba, stat. Puzzle-uri ce sunt menite pentru a fi un tot intreg, un intreg tablou, insa pacat ca ele ajung sa fie aruncate pe undeva, uitate, despartite de orice legatura care ar fi putut exista. Uneori e neglijenta de vina, neglijenta acelei forte in mainile caruia suntem cu totii, alteori e doar indiferenta curata si dureroasa.
Ne pierdem din mainile acelei forte, fara sa ne dam seama ca tot noi suntem cei care cauzeaza cele mai nedorite intamplari din viata noastra. Sau suntem calcati in picioare, sau suntem aruncati la cosul cu gunoi, sau maturati, aspirati sau pur si simplu ajungem intr-un colt dupa canapea si stam acolo pentru atat de mult timp incat ne intrebam: “de ce mai existam? pentru asta am fost creati? sa stam dupa un colt de canapea si sa asteptam sa ne gaseasca?”
Cu siguranta multi dintre voi spun ca niciodata nu asteapta. Ei sunt cei care decid si fac totul pentru ei, pentru a satisface forta aia majora, pentru a nu o supara in vreun oarecare fel, pentru a nu ajunge dupa canapea. Insa toti ajungem acolo, faza e ca fiecare sta acolo cat merita sau crede de cuviinta. Caci, la urma urmei, noi avem puterea de a ajunge inapoi pe masa unde e construit tabloul. Noi putem, nu depindem completamente de acea forta majora. Ne trebuie o motivatie doar. Atat.
O motivatie pe atat credibila cat si interesanta. Insa nu una care sa ne orbeasca. Una care sa nu ne faca sa regretam ca am ales-o. Una la care sa fim buni.
Dupa ce gasim acea motivatie, dupa ce o rugumam foarte bine si nu numai o rugumam dar ii si simtim gustul, o intelegem, atunci putem decide, sa ne intoarcem pe masa sau sa stam ascunsi dupa canapea. Si chiar daca reusim sa ne intoarcem pe masa, si chiar daca reusim cu totii, atunci tablou va fi unul mai mult sau mai putin real. 50 000 de ingeri colorati, desenati. Un tablou enorm, intinsa pe masuta din sufragerie. Imagineaza-ti 50 000 de ingeri colorati in culori pastelate.
Doar puzzle!
