This is it!

He gave them a chance. He gave us a chance. He gave himself a chance.  Such a pity this chance wasn’t destined to fulfill its mission: to entertain us for the last time.

However, he did fulfill his destiny! He tried to do the impossible. And thanks to him, the impossible became possible. Unluckily, it didn’t work out for all of us, lucky those who did understood him and his aims. Why? Because they were and still are, a part of him and his life. Because it was history, because it is history and because it will always be history.

I never had the chance to talk to him, or at least to see him in bones and flesh, (however I did see his shadow at the hotel window), but thanks to this movie, by Ortega, my opinions about him (I had and still have) are nothing but the pure truth.

The way he moves, the way he speaks, the way he works.. his voice and body language are nothing but love. L.O.V.E – like he loves to say.  And he repeats it again and again that, somehow, you start to believe actually that there is love, there are emotions and feelings that can lead to love even if you weren’t aware of that or you were disappointed in it. He’s way of saying it, his voice tone make you feel dizzy, like you had had a very powerful drug that captured your soul and heart and started playing with them the way he liked – making you feel magic, love, innocence, beauty, fascination, happiness, loneliness, peace, pity, emotions, luck and absolution .  And he is actually a magician, because he did made us believe in him and his good intentions. He did made us believe in the good and worse, he did made us believe there is still a chance for the better. All his life is magic, all about magic!

“God bless you” he used to say a lot. He really believed in good and bad, because he felt it on his own skin. He must have had it from his mother. She was a source of inspiration for Michael.  So, God bless you too Michael, for everything you have ever done for us, humans, and for the Planet.

I felt like I was sitting there, next to him, listening to his demos and trying to help him out. I felt I was there, sitting next to him, listening to his whisperers and word of praise. I felt I was there, and I felt he was still here, alive.

I felt fascination, I felt sadness, I felt light, love, and tears coming from my eyes. I felt absolution and pride.

This is it! (he said)

Emile Durkheim quotes

• Each victim of suicide gives his act a personal stamp which expresses his temperament, the special conditions in which he is involved, and which, consequently, cannot be explained by the social and general causes of the phenomenon.
• Reality seems valueless by comparison with the dreams of fevered imaginations; reality is therefore abandoned.
• Sadness does not inhere in things; it does not reach us from the world and through mere contemplation of the world. It is a product of our own thought. We create it out of whole cloth.
• “Sociology can then be defined as the science of institutions, of their genesis and of their functioning.” (from The Rules of Sociological Method)
• “Treat social facts as things.” ( from The Rules of Sociological Method)
• “A mind that questions everything, unless strong enough to bear the weight of its ignorance, risks questioning itself and being engulfed in doubt.”
• “The wise man, knowing how to enjoy achieved results without having constantly to replace them with others, finds in them an attachment to life in the hour of difficulty.”
• One cannot long remain so absorbed in contemplation of emptiness without being increasingly attracted to it. In vain one bestows on it the name of infinity; this does not change its nature. When one feels such pleasure in non-existence, one’s inclination can be completely satisfied only by completely ceasing to exist.

Stefan Bastovoi – Iepurii nu mor

O carte care, la inceput ma cam plictisea, insa care, impunandu-ma s-o termin de citit, m-a frapat prin simplitate si adevar. O carte pe cat de inteligenta pe atat de hazlie. Autorul relateaza cu bun gust anii de scoala in perioada sovietica, impleticind aceste adevaruri cu un pic de cruzime si false teorii impuse de catre conducerea poporului. Insa observam cu siguranta si unele lucruri pozitive care ne dau de gandit asupra societatii de atunci in comparatie cu societatea din zilele noastre.

Draga cititorule de bloguri incepute si niciodata terminate sau bine lucrate, am selectat cateva citate interesante fara de care cartea nu ar avea acelasi farmec.

Stefan Bastovoi – Iepurii nu mor

• „Daca te uitai de pe deal, vedeai toate casele si puteai s-o vezi chiar si pe baba Hania cum tipa prin ograda cand da mancare la gaini”
• „N-a mai vrut sa ce uite la cer printre picioare. Ii era frica sa nu cada in cer, desi  stia el ca n-are cum sa cada.”
• „Se aseza, dar nu se mai gandi la ceva placut, se gandi asa, aiurea, la tot felul de lucruri, si-i apareau o multime de ganduri in cap, pe care pe loc le si uita si-o era ciuda ca le uita, ca s-ar mai fi gandit la ele.”
• „Visa cu Dumnezeu taia bete cu ferestraul si le batea in cuie pe cele doua barne. Batu toate betele si, dupa ce termina ridica scara in picioare si, sprijinind-o de copaci, incepu sa se suie in cer, fara sa-l astepte pe Sasa…”
• „Ca sa te sui in cer trebuie sa ai o scara buna”
• “Sasa stia ca oricine se culca beat in zapada ingheata si moare. A auzit-o de multe ori. Dar pana la iarna mai era atata vreme”
• „Erau cuminti si sarguinciosi, iar dedesubtul foii le luminao semnatura rosie acolo unde scria ‚purtarea’,  cu litere mici si inclinate, ‚exemplara’, ceea ce li se intampla doar primavara. Caci numai Stela era tot timpul exemplara.”
• „Daa, iolki palki, stiam eu ca ceva nu-i in regula”
• „Sasa stia ca pamantul este o planeta, pentru ca a vazut fotografii intr-o carte, si ca toate planetele stau in aer. Nici cum ar putea sa stea planetele in aer nu-ntelegea Sasa, pentru ca ele oricand ar fi putut sa cada. Iar vreuna dintre ele ar fi putut sa cada chiar pe Pamant si s-ar fi umplut Pamantul de planete, de n-ar mai fi ramas nici un loc pe unde sa mergi.”
• „Unii luau baloane special ca sa le sparga, si chiar inainte de a se spare ele singure, le intpau cu un ac, iar resturile ce ramaneau din baloane le bagau in gura si le sugeau sa le faca baloane foarte mici pe care le spargeau de frunte sau de capul celor care nu erau atenti. De multe ori puteai sa fii atent degeaba, pentru ca daca venea cineva si te tinea de maini, iar altul iti spargea balonul cel mic de frunte, nu mai puteai face nimic.”
• „Ce-ar fi sa le puna degetele pe cioburi si sa le bata cu ciocanul pana le ies cioburile prin unghii, poate ca atunci nu vor mai arde pe nimeni pe rug. Sasa se gandi cum ar fi sale bage cioburi si in ochi si lucrul asta i se paru cel mai bun.”
• „Iar mai apoi, dupa ce viermele s-a transformat in soparla, iar soparla a crescut mare si s-a facut crocodil, unor soparle, dupa cum bine stim, le-au crescut pene si au zburat in copaci. Si dupa aceea, cand crocodilul a inceput sa mearga, ma refer la unii crrocodili, acestora a inceput sa le creasca par, iar mai tarziu le-a cazut coada. Si-acest fel de crocodili probabil ca s-au transformat in maimute si-au inceput sa umble prin copaci. Dar pentru asta a fost nevoie de multe milioane de ani. Pe urma, maimutele au inceput sa munceasca si sa-si dobandeasca singure hrana. Ele erau cele mai destepte animale. Iar de la munca, mainile lor au inceput sa apuce tot mai bine si sa fabrice unelte. Apoi a aparut omul, pentru ca maimutelor le-a cazut parul si noi cunoastem azi omul asa cum este el.”
• „Asadar, padurea face oxigen. Dar fara oxigen nu exista viata. Caci ce-ar fi viata fara oxigen? In primul rand, n-am mai putea sa facem niciodata focul si nu s-ar mai praji nimic. Pentru ca oxigenul intretine arderea. Iar fara ardere nimic nu se prajeste. Ce-ar fi viata fara ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine si motoare cu ardere interna. N-ar mai exista nici autobuze. SI nu s-ar mai face niciodata focul. Si ce-am manca noi daca nu am avea cu ce sa fierbem cartofii? Am manca numai carne cruda ca primitivii.”
• „Lui Sasa ii era tare ciuda pe cel care i-a facut mustata rasucita lui Lenin. Era cate unul, ca Ciornii, care nu stia sa citeasca. El nu stie cine-i Lenin. Tata i-a zis ca astia se cheama copii debili, iar mama si tatal lor sunt betivi. Si de aceea ei sunt prosti si au ochii tulburi. Daca-ar sti el cine este Lenin, cred ca i-ar pareafoarte rau. Sasa l-ar omori.”
• „O data a gasit si el o rubla inghetata pe zapada si a bagat-o in buzunar.  Se puteau gasi, asa cum a gasit cineva, si saizeci si doua, de ruble intr-o batista. Dar trebuia sa te duci sa intrebi cine le-a pierdut. Intotdeauna se gasea cel care le-a pierdut, pentru ca niciodata nu-ti ramaneau tie. Dar cel mai des pierdeau banii femeile de serviciu, pentru ca, daca le intrebai pe ele, intotdeauna spuneau ca sunt ai lor.”

Quotes from Grey’s Anatomy

• Disappearances happen, pains go phantom, blood stops running and people… People fade away. And there is always more to say.. (Grey’s Anatomy, S3 E16 )

• I believe that believing in survival is what makes us survive.

• The people who suffer the most are those who don’t know what they want.

• It’s good to be scared, it means you still got something to lose. (grey’s anatomy, S4 E10 )
• Did you say it? ‘I love you. I don’t ever want to live without you. You changed my life.’ Did you say it? Make a plan. Set a goal. Work toward it, but every now and then, look around; Drink it in ’cause this is it. It might all be gone tomorrow.”

• In medical school, we have a hundred lessons that teach us how to fight off death, and not one lesson on how to go on living.

• Paranoia gives you an edge in the OR. Surgeons play out worst-case scenarios in their heads. You’re ready to close, you got the bleeder. You know it but there’s that voice in your head asking. What if you didn’t? What if the patient dies and you could have prevented it? So you check your work one more time before you close. Paranoia is a surgeon’s best friend.
• We’re all susceptible to it, the dread and anxiety of not knowing what’s coming. It’s pointless in the end, because all the worrying and the making of plans for things that could or could not happen, it only makes things worse. So walk your dog or take a nap. Just whatever you do, stop worrying. Because the only cure for paranoia is to be here, just as you are.

Suntem niste puzzle pierduti

Noi suntem bucati dintr-un tablou. Suntem mii de mici bucati, colorate sau pur si simplu fara culoare, incurcate, aruncate, dezbracate. Suntem mii de bucati, fiecare cautandu-si locul. Suntem bucati de carton de calitate superioara, cautandu-si locul. Pacat insa ca unii dintre noi, mult prea nauciti  de sindromul invidiei-de-neinteles, reusim sa spargem recordurile de vanzari ale sufletelor noastre, asa incat ajungem bucati de carton. Din suflete – bucati de carton. Mult prea impresionant pentru a trece cu vederea peste aceasta mereu renastere a emotiei. Invidie, idiotism, analfabetism cronic – societatea in care traim, indiferent de cultura, rasa, religie, sex, culoare, limba, stat. Puzzle-uri ce sunt menite pentru a fi un tot intreg, un intreg tablou, insa pacat ca ele ajung sa fie aruncate pe undeva, uitate, despartite de orice legatura care ar fi putut exista. Uneori e neglijenta de vina, neglijenta acelei forte in mainile caruia suntem cu totii, alteori e doar indiferenta curata si dureroasa.

Ne pierdem din mainile acelei forte, fara sa ne dam seama ca tot noi suntem cei care cauzeaza cele mai nedorite intamplari din viata noastra. Sau suntem calcati in picioare, sau suntem aruncati la cosul cu gunoi, sau maturati, aspirati sau pur si simplu ajungem intr-un colt dupa canapea si stam acolo pentru atat de mult timp incat ne intrebam: “de ce mai existam? pentru asta am fost creati? sa stam dupa un colt de canapea si sa asteptam sa ne gaseasca?”

Cu siguranta multi dintre voi spun ca niciodata nu asteapta. Ei sunt cei care decid si fac totul pentru ei, pentru a satisface forta aia majora, pentru a nu o supara in vreun oarecare fel, pentru a nu ajunge dupa canapea. Insa toti ajungem acolo, faza e ca fiecare sta acolo cat merita sau crede de cuviinta. Caci, la urma urmei, noi avem puterea de a ajunge inapoi pe masa unde e construit tabloul. Noi putem, nu depindem completamente de acea forta majora. Ne trebuie o motivatie doar. Atat.

O motivatie pe atat credibila  cat si interesanta. Insa nu una care sa ne orbeasca. Una care sa nu ne faca sa regretam ca am ales-o. Una la care sa fim buni.

Dupa ce gasim acea motivatie, dupa ce o rugumam foarte bine si nu numai o rugumam dar ii si simtim gustul, o intelegem, atunci putem decide, sa ne intoarcem pe masa sau sa stam ascunsi dupa canapea.  Si chiar daca reusim sa ne intoarcem pe masa, si chiar daca reusim cu totii, atunci tablou va fi unul mai mult sau mai putin real. 50 000 de ingeri colorati, desenati. Un tablou enorm, intinsa pe masuta din sufragerie. Imagineaza-ti 50 000 de ingeri colorati in culori pastelate.

Doar puzzle!

Bret Easton Ellis – Glamorama

„Beau un pahar cu apa in barul pustiu de la hotelul Principe de Savoia, ma chioraiesc la pictura murala din spatele barului, in care se vede un munte mare, cu un camp intins la poalele lui si cu sateni petrecand in iarba inalta, presarata cu flori albe si inalte, care acopera muntele, pe cerul de deasupra muntelui e dimineata, soarele se revars apana la marginile picturii, incendiind stancile micute si norii care atarna un pic mai jos si inconjoara varful muntelui, un pod se asterne peste o trecatoare si el te va duce in orice lod de dincolo de locul unde ar trebui sa ajungi, pentru ca in spatele muntelui e o autostrada si de-a lungul autostrazii sunt panouri cu raspunsuri – cine, ce, unde, cand, de ce – , iar printre varfurile lui zimtate se intrevede umbra mea, inaintez cu greu, urc, plutesc printre norii intunecati, ma ridic, un vant aprig ma propulseaza si in curand se lasa noaptea, iar stelele stau agatate pe cer, deasupra muntelui, si se rotesc in timp ce ard.

Stelele sunt adevarate.

Viitorul este acel munte. „ – cam asa se incheie ultimul capitol al acestei carti de aproximativ 600 pagini. Cam asa –ti vor ramane si parerile dupa ce o citesti. Cam asa va ramane si lumea in care traiesti, sau ai trait – un munte.

Cu totul diferit este primul capitol al cartii, inceputul. Il tin minte si acum, deja dupa aproximativ un an si ceva dupa ce am citit cartea (am gasit-o intr-o cutie – melancolie) – enervant. Primul capitol, enervant si total ilogic. Doar pete pe pereti de la care dor ochii. Pete, pete, pete. Enervante pete. Sîcîitoare.

Scotland on Sundays descrie cartea lui Ellis ca fiind „o capodopera americana, de un umor extraordinar de inteligent …” – insa eu cred ca umorul aici nu-si prea are locul, nu ca si perversitatea cel putin. O perversitate atat inteligenta cat si dezgustatoare. Aceasta carte cred ca il face pe Ellis cel mai indraznet scriitor al generatiei sale, sau cel putin unul dintre ei. „Este o reflectare perfecta a epocii noastre, un roman ce trebuie neaparat citit” (The Seattle Times).

Atat de cruda si moderna, cartea ilustreaza intr-un mod impecabil importanta aspectului fizic si a imbracamintei intr-o lume Prada, Calvin Klein sau Gap (care apropo este foarte des mentionat).

Ceea ce intr-adevar mi-a placut mult e faptul ca autorul utilizeaza foarte multa muzica in cartea lui. Multa muzica buna, in diferite situatii, si in asa mod incat iti imaginezi scenele descrise si undeva auzi parca cantecele cele mai selecte ale lumii din toate timpurile.Iata aici cateva: Bette Midler – From a Distance; Led Zepelin – Thank you; Nine Inch Nails – Hurt; Sinead O’Connor – The last day of our aquintance (care la fel, e foarte des folosit); U2 – Even better than the real thing; Dream Warriors – My definition of Boombastic Jazz style; Jimi Hendrix – Excuse me while I kiss you;  Cranberries – Linger; Dave Matthews Band – Crash Into me; Everything but the Girl – Missing; Beck – Where it’s at; Chemical Brothers – Setting Sun; U2 – Staring at the sun; U2 – Achtung Baby; REM –How the West Was Won; Serge Gainsbourg – Je t’aime;  ABBA – S.O.S.; Garbage – Stupid Girl; The who – Substitute;

Un alt lucru care m-a captat a fost utilizarea termenului Snapple. E o bautura. Credeam ca acest Snapple contine alcool insa nu e decat un suc de fructe sau ceai rece, brand american din 1972.

Foarte multa descriere. Descrie orice amanunt fara sa uite de multe alte detalii la fel de importante. Descrie crimele intr-un mod cu totul si cu totul inedit. „Mai intai centrul de fintess Crunch, cateva secunde mai tarziu Gapu-up, imediat dupa asta se evapora Starbucks si apoi, la urma de tot, localul McDonal’s. Fiecare din cele patru explozii individuale produce un urias nor cumulus de flacari violente si fum, care se ridica spre cerul cenusiu, si, de vreme ce bombele plasate atent au facut cladirile sa explodeze in afara, spre trotuare, trupurile fie dispar in flacari, fie zboara spre strada de parca ar fu manuite de sfori, incheindu-si zborul pe BMW-urile parcate acolo, strivite peste masini, iar umbrele scapate din maini sunt ridicare de ezplozii, unele ard si toate plutesc pe cerul cenusiu inainte sa aterizeze incet pe o gramada de moloz.”

”Cadre cu parti anatomice – picioare, brate si maini, cele mai multe adevarate – sburand pe platforma. Cadre cu trupuri mutilate, adunate in gramezi. Cadre cu fete sfartecate. Cadre cu scaune rupte si topite. Supravetuitorii intepeniti in fumul gros tusind, izbucnind in lacrimi si innecandu-se cu duhoarea explozibilului. Un cadru cu tipul gen Christian Bale inhatand un extinctor si imbulzindu-se prin multime, pentru a ajunge la coaja arsa a unui vagon. Pe coloana sonora incepe sa se auda Serge Gainsbourg cu je t’aime.”

Urmariri ca in filme, tipi imbracati in negru, cu ochelari la fel de negri, bine-facuti, conducand masini luxoase negre. „Mai sunt si urmarit de un tip cu niste ochelari de soare negri, ce-i acopera toata fata, de parca ar fi cazut dintr-o telenovela – chipes, cu o barbie cam prea fina si par negru, des, dat pe spate – , si care pare sa semene cu un Christian Bale țîfnos, suspect de blazat , într-un pardesiu Prada negru și lung, un tip ce dă impresia că n-are nici o treaba și are ceva ca de plastilină.”

O alta chestie care nu poate fi trecuta cu vederea e utilizarea aparatului de fotografiat, Polaroid. Se pare ca autorul avea o slabiciune pentru aceasta creatie. Aici am cateva exemple in limba engleza:

“…hands over a sample of the invitations, which Damien never bothered to look at but wants to see now, along with certain 8 x 10s and Polaroids of tonight’s various waitresses, stealing his two favorites- Rebecca and Pumpkin, both from Doppelganger’s.”

“Sad because you are all idiots and just now on this beach you have realized it,” Didier says vaguely, ready to Polaroid.”

“Speedos after Bermudas, baseball caps are positioned backward, lollipops are handed out, Urge Overkill is played, Didier hides the Polaroid, then sells it to the highest bidder lurking in the shadows, who writes a check for it with a quill pen.”

“Me nonethical?” I choke. “Whoa-wait a minute. You peddled Robert Maxwell’s autopsy photos, you scumbag. You had fucking Polaroids of Kurt Cobain’s blown apart-skull. You had shots of River Phoenix convulsing on Sunset. You-”

“All my clothes had been removed.
And in their place, posted all over the walls of the small walk-in closet, are Polaroid shots of me and Sam Ho, naked, sweaty, delirious, having sex.”

Nu pot s-o recomand tuturor pentru ca nu e atat de buna precum altele, insa e originala, si pentu asta ar merita sa o cititi – pentru originalitate!

People I admire.

I don’t know them, I haven’t spoken to them, I haven’t hugged them and I haven’t ever met them.  I just heard about them. And I just feel like I have learned from them. And they are not just my idols, they are human beings, as we are, and I respect love and learn from them more than I did from many other people surrounding me.

M.J.

Apart from being one of the greatest entertainers in the world, he  is also the best man I have ever seen, listened, read and watched about. He’s more than a legend and more than a star. He’s something that I cannot describe in words, and no one could ever do it.

“Why not just tell people I’m an alien from Mars.Tell them I eat live chickens and do a voodoo dance at midnight. They’ll believe anything you say, because you’re a reporter. But if I, Michael Jackson, were to say, “I’m an alien from Mars and I eat live chickens and do a voodoo dance at midnight, people would say, “Oh, man, that Michael Jackson is nuts. He’s cracked up. You can’t believe a damn word that comes out of his mouth.”

Kristen Stewart.

I love Kristen for her way of playing with emotions, with words. She’s such a simple and mysterious girl in the same time. Beautiful and skinny. I also like the way she makes her voice when she’s acting furious. Her lips are perfect!

George Clooney

A charming voice. A charming gentleman. I think he’s got everything to be the perfect husband. The way he speaks, and the way he uses his voice to attract people around him.

Mother Theresa

Because she’s the mother of every poor human being in this world. Because she had the strength to carry on and help so many people. Because her feelings for the poor human race never faded away.

Dorin Chirtoaca

Because he had courage and the strength to fight until the beginning of the end and the beginning of the beginning.

Salvador Salgado

He’s the only photographer that can take real photographs. He’s not just a man with a camera, he’s teaching us about so many things that we don’t even realize could exist. A big respect for him and for his talent and wish to make world understand, that there is still hope for others.

Angelina Jolie

For her name, her talent, her beauty and her love for children. Simple. She’s one of the best and there is no twin of her.

Mircea Cartarescu

For his strange, full-sense, beautiful, thrilling, heart-beating ideas that are simply unique. For his style of thinking, for his art.

Beth Gibbons. Her voice is just beautiful.  She sings, she really does.

Traian Basescu. My hero-politician! Because, despite all the lies and things that together define politics, he seems to be sincere. This is what I like, he seems sincere.

Went Miller. Because the character that he plays in Prison Break is potentially sexy. Because the character is smart and has approximate 50% of his body tattooed. And because he’s not feeling any particular pressure to be the cute one.

Mihai Eminescu. The one and only treasure of Romanian’s culture since ever. Poems and a unique love story between him and Veronica.

Will Smith. He’s funny, he’s singing, he’s good-looking, and he’s such a damn good actor.And his voice is just, fascinating.

Not the end.

The Grave Digger

Imagineaza-te ascultandu-mi respiratia. E grea. E plin de aburi aici. Geamul nu e deschis indeajuns pentru a ajunge aerul atat de jos, aproape de podea. Aburii ma sugruma, respir greu. Transpir, iar aerul nu ajunge la mine. Bataile inimii, din ce in ce mai rapide, imi strang pieptul. Respir adanc insa nu m-mi trece. Vreau sa plec, si vreau sa stau. Imi place sufocarea asta. Ma alina, imi place sa simt suferinta altora. Mi-o imaginez sufocandu-i pe ei, durerea. O simt in pieptu-mi arzand. Nu-mi simt bataile inimii la fel de ritmate, nu-mi mai simt gandurile aranjate pe rafturi. Asa cum copiii gasesc totul in nimic, eu nu mai gasesc nimic in toate. Toate cele care se intampla a fi atat de importante nou. Totul. Parfum..ruj si haine. Rosu, verde, alb si negru. Lichior de visine si bere Corona cu lime.  Respir ..greu. Inchid ochii, si Muse imi canta la ureche. “Change everything you are, and everything you were.. Fights and battles have begun…”

“Eu mic. Clasa a 8-a. Nazbatiooooooooos. Rau. In pauza dintre ore ies afara sa joc fotbal impreuna cu prietenii, colegii de clasa. Si asa cum jucam fotbal, mai bine decat altii, bateam goluri, ii mai enervam un pic.. brusc.. wtf? huh? tuc tuc tuc tuc tuc tuc de mii de ori parca pe secunda. O senzatie  ciudata. Inima parca imi iesea din piept. Voia sa fuga de mine? Inima batea atat de repede si puternic incat tot corpul imi parea un robotel foarte bine antrenat. Iar eu …socat. Ea fugea, inima mea fugea. Fugea si nu o puteam ajunge din urma.

Ma linistisem deja, din punct de vedere emotional. Inima-mi inca fugea, gonita parca. Am mers spre clasa si m-am asezat la locul meu. Mi-am pus mana la puls si ochii pe ceas. Din prima nu am reusit sa numar bataile. Prea multe, prea dese, mult prea grabite. Am incercat si a doua oara. Am reusit doar 3 secunde sa le numar. 3 secunde, 10 batai. 3 secunde, 10 batai. 3 secunde ….. 10 batai ale inimii mele. 10 erau! Socat, mi-am dat seama ca cel mai important e sa incetinesc bataie inimii. Respiram adanc, adanc. Si reusisem s-o linistesc. Deja nu mai fugea atat de grabita. Brusc. Pur si simplu s-a oprit din fuga. Deja simteam un gol in sufet. Cum era posibil sa nu mai fuga atat de repede atat de brusc? Eram la fel ca inainte. La fel de liber si fara griji.

Nu i-am zis mamei atunci. Nu crezusem ca era atat de important. Nu voiam s-o nelinistesc. Pur si simplu, nu i-am zis.

Altadata, inima a luat-o la fuga iarasi. Fugea iar, se pare ca de mine. Eram la ora de educatie fizica. Eram ce mai puternic, si eram mandru de mine. Jucam baschet. Brusc am simtit o ameteala. M-am ashezat jos si mi-am strans capu’l in maini, dupa care mainile ambele au mers la inima. Voiau s-o convinga ca nu are de ce sa fuga. Ca nu i-am facut nimic rau incat sa fuga de mine. Aveam un motor la putere maxima in mine, si incercam sa-l conving sa nu mai lucreze …atat de repede. Insa am reusit si de data asta. L-am calmat. Iar seara, i-am zis mamei. Dupa care am mers la medic. Si ce crezi ca mi-a zis? Heh, doar probleme de-ale tinerilor. Organismul creste. Da, crestea, insa nu cum trebuie..”

 

Oare si el, avand inima slaba, simte atunci cand inima altcuiva e la fel de slaba, cand sufera? Cand minte sau spune adevarul ca si Charlotte (fata din Autumn in New York) ?

Deci, legatura dintre titlu si acest mic articol (daca poate fi numit asa) e ca …eu, ma simt o mica sapatoare de gropi. Cat de banal sau straniu nu ar suna. De ce ma simt asa? pentru ca pot intra in pielea celorlalti, si imi place asta. Sub piele mai exact. Pentru ca pregatesc, ma pregatesc si le pregatesc. Pentru ca eu sunt grave digger si nu pot, sau nu vreau sa schimb asta.

O carte in dar pentru tinerii romani din Ucraina

Localitatea Novosiolovka (cu numele autentic nerusificat Satul Nou) se află în raionul Sarata, regiunea Odesa, Ucraina. În perioada interbelică, acesta a făcut parte din judeţul Cetatea-Albă. Istoria satului numără aproape 2 veacuri, în tot acest răstimp majoritatea impunătoare a populaţiei constituind-o românii. Ca orice comunitate românească din stânga Prutului, Satul Nou nu a rămas nevătămat de pe urma rusificării, care după 1991 a fost înlocuită treptat cu „ucrainizarea”. În limbajul sătenilor a pătruns o mulţime de cuvinte ruseşti, în special în domeniul progresului tehnologic, dat fiind faptul că în perioada comunistă oamenii pur şi simplu nu aveau surse de informaţie în limba română. Cu toate acestea, ei sînt dornici de aprofundare a limbii materne, astfel în şcoala din sat studiile se fac în totalitate în limba română, iar în faţă’i se înalţă monumentul lui Mihai Eminescu.

Din acest punct de vedere, pe an ce trece, situaţia devine tot mai dificilă. Cărţile în limba română din biblioteca şcolii devin tot mai puţine, cele vechi sau deteriorate neavând înlocuire alternativă. Astfel, copiii sînt nevoiţi să înveţe din manuale în limba ucraineană, sau să petreacă ore întregi în sala bibliotecii pentru a studia sau pur şi simplu a citi ceva în limba lor. Bineînţeles, şcoala nu-şi poate permite desinestătător restabilirea minimului de cărţi în limba română, iar conducerile raională şi regională nu au nici un interes să o facă. Astfel a apărut ideea de a întinde o mână de ajutor copiilor de acolo. Cu siguranţă fiecare dintre noi avem acasă, prăfuindu-se pe rafturi, cărţi de care, din diferite motive, nu mai avem nevoie. Acestea ar putea fi de mare folos copiilor înstrăinaţi de ţară pentru care asemenea cărţi devin deja o raritate şi unul dintre puţinele elemente de fortificare a conştiinţei naţionale şi a memoriei istorice. (Andrei Creacico)

Astfel, la data de 7 august, orele 18:00, zeci de tineri din capitala s-au adunat in scuarul teatrului de opera si balet pentru a dona diferite manuale pentru clasele primare cat si literatura in limba romana pentru acei tineri din Satul Nou. Colectarea cartilor a durat aproximativ o ora si jumatate, timp in care s-au adunat peste 500 de carti. Alte 200 colectate de catre Andrei (initiatorul campaniei) le-a primit inainte de 7 august. Cartile au fost transportate cu masina unui prieten la Andrei acasa dupa care, a doua zi de dimineata, ne-am intalnit pentru a le sorta dupa categorii si pentru a le numara.

Suntem multumiti de rezultatul obtinut, cu toate ca ne-am asteptat la mai mult avand in vedere faptul ca anuntul a fost publicat pe mai multe site-uri si comunitati online din Republica Moldova.

Am fost ‘vizitati’ de catre ProTV Moldova si Info-Prim, fapt care ne-a bucurat. Aici sunt cateva link-uri cu articolele despre campanie:

http://www.info-prim.md/?x=24&y=25049

http://www.protv.md/stiri/social/car-i-pentru-romanii-din-ucraina.html

Fotografii de la campanie.

Mitos Micleusanu – Kasa Poporului

“Sunt ultimul gand, din ultima camera, din ultimul ungher al ultimului chin din ultima inima din ultimul borcan de pe ultimul raft cu zacusca intrata in putrefactie.” (M.M.)

“The Bold Words” din aceasta carte.

(impreuna formeaza un eseu, greu de citit, foarte usor insa, de inteles)

Verificati cadavrele frunzelor. M-am ciocnit de mine, tacut, producand un razboi de umbre, m-am blindat. Am avut o palma de aur. Iti voi povesti.

M-am trezit goala, galbuie, mi-am atins petele, apoi un corb urias m-a luat. Ne-am apropiat mii de ani, razand convulsiv, era orb. Un coridor, o alta usa, un candelabru. O privire..buzele tale argintii pareau goale. Am inghitit. Harta a Poporului Periferic.

Uite! Carnea centralizeaza pentru barosani, aici, deasupra patului. Te indrum sa te plimbi. Am descoperit tematica printre noi. Ei bine ..prezenta continua. Nu ne apartine. Te asigur, oriune vei calca vei descoperi captivitate nedumerita. Scuza-ma, dar tu esti regina mortilor. Mi-a ranjit de nicaieri, m-am trezit sorbind amortire. Fii atenta, inima este un comutator de hartii. Viermii, capusele si gandacii, ceata toxica invaluie medaliile raposatului diabolic. Zgomotul creierului destainuie o lumina decapitata. Esti mort! Un fior sub control rahidian. Crizanteme si putori de acces in fundul vremurilor. Uite! Ma asteapta nemiscat pe birou, prelins in hohote. Fierul nu incape in tine. fii cumpatat, nu te plange, asculta ce-ti spun! Fericirea e o boala. Mintea e o tarfa. Se dilata soarele de altadata. E deja o emotie. Fie vorba intre noi, ce suntem? O cortina. Si vocea? N-are varsta. Prostii! Cum adica? Mie imi place absenta. Asta e credinta. Un Dumnezeu ateu. Ce zici? Sunt viu dar maruntaiele prezentului nu exista. Vina speciei nucleare, o mistuitoare multiplicare dincolo de tunete si instalatii, m-am ales cu putin, dar frecvent. N-am avut gura de infricosat ochii. Un om respirand in penumbra a incremenit emerit, doar amintirea unui vis ma tulbura. Aveam atentie mortuara. a fost un fel de invitatie in putrefactie. am gresit fiindca am tras. N-am bomboane. M-am cariat de mult, dar voi reveni cu plecaciune la o maternitate falsa. Intr-adevar am controlat Monstrii Patriei. Frigul, foamea si intelepciunea. Dar sa stiti, am dezinfectat imaginatia de mezeluri, am recuperat poezia deznadejdei. Neantul comunal dupa mine. Stelele, miros patrunzator. Eu am strategii nesatule. Vreau forma. Imi place coliva descompusa. A trecut cineva in perete. Se extindea amarul naprasnic. Batranetile, tacearea stralucitoare. Recapitulam: fetele pruncilor fara toamna, te ating. Drumul decretilor, lumea cealalta e pasta de mici, o mancarica de riduri. Ce ai? Am adus proverbele, ele fermenteaza imaculat toata ziua. Invoci oamenii fara taine. M-am saturat ca o lacrimioara decolorata la Palat. Acolo mortii patriei respira inexplicabilul. Inainte se murea in oglinda, in ciuda criptei la moda. Blasfemie! Un cavou cumsecade, umblator, strangea lumea buimacita.  Iar acum s-a apropiat intinzand hartiile de aur printre cruci la el acasa. Treisprezece coronite de mucegai si talpa. Implineasca-se! Tacere umpluta cu sarmale fara iertarem ce poate fi mai pretios decat nasterea chelnerului de carpa. Nu exista glume industriale. Ne hranim propriile infectii, ne dezvoltam prin catacombele nimanui! SUNT PAPUSA ORGANICA NUMARUL UNU! SUNTEM TRECUTUL INDEPARTAT AL FLORILOR! Nostalgia de puf. Bataie pe gem de intuneric, un terapeut in plina expansiunepeste cadavre in varful modestiei feroce. Mi-a soptit ficatul victoriei, in tara asta se uzeaza. TE-AI UZAT, M-AI CONSOLIDAT! Miata ma alunga regulat in putrefactie. Doar nimbul ce contine cruzimea ma sufoca precaut. Uitati-va in gura unde fermenteaza agresiv remuscarile purulente fara metafore. Idealismul monstrilor si smerenia. Tu esti Cenusa asurzitoare. Un proces al timpului dezgustat. Mortul zice asa: Eu n-am sens, m-am plictisit. Creierul dumneavoastra e mai putin placut. Acum un an s-a anuntat un consens indoielnic, avem zambete in regula. Acest cap fara dubii pare sa imobilizeze poporulu pe raft. Imbracat, mama, cu motor de corectie, un activist s-ar arunca cu capul in usa. DESFRAU! Hai pofteste! Intr-un cap intepenit c u semnul monstruos. Cighid, ce chestii! A fost cununat la filarmonica in genunchi. DEICID catre sfarsit. Fie devii, fie te alegi. Spinul a fost smuls din soapta de Dumnezeu. Isi retrase Madularul, apoi incepu sa curga poporul.  Siroaie de sange din om in om. Vrei clorofom de cabinet cu persistenta sub unghii. Fa-ti cant, accelereaza! Crede-ma, nici printre dinti nu mai incap, si mai ales in glas. Unul dezacordat te falsifica. Esti Amantul lui Dumnezeu, prefacutule! Esti un depozit de intrebari gonflabile, reglabile la portile zero. Doresti putrefactie de asteptare. Cainta cu cioanura. Nu vreau buton fara drac. Carne maritata sub control dragastos. Probabil s-a culcat cu viermele ratiunii desi are anus preparat. Ai prins ideea? Eu vad turbina cu zacusca, mai tii minte cate avorturi ai simulat la contabilitate in cada cu sange de hermafrodit. La urma urmelor, magnatul hipnotizat a inghitit molii pentru a compromite. Atentiune! Infectia face parte din program. O boala ideala, o menghina. Trecutului precaut nu-i rateaza pe clovnii sufletisti, integri, pana la urletele vointei. Prin intunericul nesatul de malformatii. Sistemul intretinut de indigestie explica esecul corporalitatii. Sa ne intoarcem la preludiul Buricului. Noaptea craniul de noroi crestea sub maternitate rece, vascos. Sunt matul in expansiune. Sunt madularul patriei corectionale. Sunt diareea morala. Romanul in lesa!